De ce părăsim, de ce suntem părăsiți?

                                                                              

Iubirea și dragostea, sunt sinonime?

Unde începe iubirea și unde se termină dragostea?

Dacă e să ne luăm după definițiile din dicționar, iubirea și dragostea par amestecate una cu alta, nu este clar delimitat spațiul dintre ele, le-am regăsit chiar și în dicționarul de sinonime, însă fiecare reprezintă ceva, altceva. Gândiți-vă la modul în care folosim aceste cuvinte: a face dragoste, a fi îndrăgostit, a iubi, mai multe iubiri, o iubire, iubesc, te iubesc... Ce simțiți?

Ești părinții tăi?

                                                                       
 
              Dragii mei,

    Anul acesta a fost un an cu totul special pentru mine, am devenit pentru a doua și a treia oară părinte. Așadar, încă o dată, dacă mai era nevoie, mi-am îndreptat atenția înspre relația părinți-copii, înspre sensibilitatea și abilitatea oamenilor adulți de a pătrunde în minunata dar deseori neînțeleasă și nedescifrată lume a copiilor. Cu toate că am fost şi noi copii, uneori uităm cum e să fii copil, ce era important pentru noi, ce ne atrăgea, ce ne alunga, care erau plăcerile şi temerile copilăriei.

Luna aceasta am publicat un util și clarificator articol despre cât de importantă este această relație, definitorie pentru tot restul vieții copilului. Îl puteţi găsi în Revista Psychologies, ediţia decembrie 2016, sau îl puteţi citi on-line aici, pe blog, în cele ce urmează.

Ce este parentingul și cum se aplică el? Ce tip de părinți sunteți? Cereți prea mult sau prea puțin de la copiii voștri sunt întrebări la care am răspuns cu cel mai mare drag, cu gândul bineînțeles la copii.

Sindromul Munchausen by proxy

         Dragii mei,

            În ultima perioadă am fost preocupată de parenting,  mai exact de cum să ne educăm  pe noi înşine pentru a le da copilaşilor noştri ceea ce au nevoie pentru a reuşi în viaţă: încredere în forţele proprii, curajul de face lucrurile în felul lor, iniţiativă, capacitate de a se adapta în grupuri noi, respect, cooperare şi umor. Pornind de la această premisă, am căutat şi “lipsurile” educaţionale ale părinţilor şi am păşit în zona dureroasă a abuzurilor asupra propriilor copii. Am hotărât să scriu despre o formă de abuz emoţional asupra copiilor mai puţin cunoscută la noi în ţară, cu atât mai mult cu cât abuzul emoţional trece de cele mai multe ori nevăzut, iar in cazul Sindromului Munchausen este comis de către mamă.

Ma iubeste, nu ma iubeste?

   

Ma iubeste, nu ma iubeste? Intrebarea de care m-am izbit cu toata forta afectelor si pleiada manifestarilor lor in ultimele doua saptamani.  Relatia de iubire…. Ce bine suna, cat de usor pare a fi, ce bucurie, implinire, usurare sau… dimpotriva, ma trece un fior rece pe sira spinarii, ma cuprinde panica, ma iau toate gandurile, ma dezintegrez in toate directiile, ma poticnesc  obsedant in intrebarea “Ma iubeste? “.  Pe repeat si de la capat.

Cum poate o parte atat de frumoasa, atat de importanta a vietii noastre sa fie atat de…. intortocheata, diferita de celelalte situatii de viata, consumatoare de atat de multa energie, un canal din care izvorasc nesfarsite lacrimi, durere, placere, bucurie, tristete, nesiguranta, implinire… toate emotiile care se amesteca facand-o atat de intensa.

De ce iubesc psihoterapia?

        Din mai multe motive, sau poate din niciunul… Am descoperit psihoterapia adleriana acum cativa ani cand viata mea se afla intr-un moment de cumpana, intr-un impas- intr-o situatie de genul care credeam ca se intampla numai in filme- la care nu m-as fi gandit vreodata ca voi ajunge, dar totusi s-a intamplat. Am inceput sa-mi pun intrebari, am citit mult, am continuat sa-mi pun intrebari  iar apoi am inceput procesul terapeutic. Nu a fost nici o clipa usor, dimpotriva, a fost cu lacrimi si durere, a durat o perioada lunga pana ce toate bulversarile din viata si inima mea s-au linstit,s-au modelat, estompat, au inceput sa capate sens. A fost momentul in care am inceput sa recunosc fata de mine multe din acele

Dilemele părinţilor de adolescenţi

Dragii mei,

aici găsiţi întreg articolul publicat in Revista Psychologies, februarie 2015.

http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/dilemele-parintilor-de-adolescenti-2144671

Fara sens

     Sunt zile care se scurg fara sa-mi gasesc o ratiune de a fi. Sunt zile cand ma simt pierduta int-o lume a nimanui , fara nimic de facut, fara nimic de asteptat, fara nici o dorinta, fara nici o sansa de a-mi da seama care a scopul pentru care sunt in viata.

     Pierd timpul, pierd orele vietii mele… parca as fi un hamster care alearga pe o roata, inchis acolo, neintelegand, nedorind, nestiind ce face si totusi… instinctual, inconstient, necontenit o face… alearga in cerc. Pur si simplu nu se poate opri, nu poate sa reziste. Asa e si cu mine… pierduta in acelasi univers micut, al acelorasi obiceiuri captiva, incercand sa gasesc rational un de ce sau macar un pentru ca, sau macar un pentru cine, sau macar un… trebuie.