Cum poate o parte atat de frumoasa, atat de importanta a
vietii noastre sa fie atat de…. intortocheata, diferita de celelalte situatii
de viata, consumatoare de atat de multa energie, un canal din care izvorasc
nesfarsite lacrimi, durere, placere, bucurie, tristete, nesiguranta, implinire…
toate emotiile care se amesteca facand-o atat de intensa.
Relatia de iubire e
ca un roller coaster, acum te simti un print,
iar in secunda urmatoare totul se poate narui simtindu-te ca un cersetor
dupa iubire, dupa confirmare, dupa siguranta, dupa liniste, dupa certitudini,
dupa dovezi…. iar mai apoi un singur semn (cersit, pandit, dorit in secret) sa
schimbe totul si sa te ridice iar la cer.
Da, e complicat. Sa-ti gasesti
jumatatea care te va iubi toata viata si pe care o vei iubi toata viata e o
sarcina grea. Sa-ti gasesti cealalta jumatate cu care sa imparti fiecare mica
bucurie, fiecare ceasca de cafea dimineata, fiecare miez de nuca, fiecare
durere, fiecare suparare, fiecare bucatica de asternut, sa-ti gasesti “partea”
cu care sa-ti traiesti complet viata, care sa te sustina, sa te lase sa-ti
cresca aripi, simtindu-te ca faci parte din universul celuilalt si el din al
tau, poate parea infricosator dar totusi o dorinta irezistibila. Cu riscul de a te
transforma in cineva pe care nu-l cunosti, de a-ti tortura prietenii cand cu
telefoane disperate la miez de noapte, cand cu nesfarsite selfie-uri ale
cuplului fericit, risti, faci un pas iar apoi te avanti cu capul inainte si cu
ochii larg inchisi in relatia amoroasa.
Si totusi, cum ne alegem partenerul de viata? Cine ne invata? Cine ne indruma? Exista o scoala care sa ne pregatesca pentru cele mai importante momente si persoane ale vietii?
Si totusi, cum ne alegem partenerul de viata? Cine ne invata? Cine ne indruma? Exista o scoala care sa ne pregatesca pentru cele mai importante momente si persoane ale vietii?
Partea buna este ca,
da, exista un ajutor. Psihoterapia premaritala pe care ar trebui sa o faca
orice persoana la inceputul sau inainte de intrarea intr-o relatie amoroasa. Si asa,
m-am intors la Alfred Adler, omul de geniu care m-a salvat de atatea ori pana
acum , fara sa ne fi intalnit in viata asta. Interesant e cum suntem
influentati unii de altii, chiar daca traim in timpuri diferite, pe taramuri diferite, in lumi diferite.... in cazul
acesta influenta e inspre mine… dar sa ma intorc la relatia de iubire. Cum ne
alegem partenerul?
Inca de la prima intalnire putem testa criteriile de
potrivire pe care Adler le propune. Primul lucru pe care trebuie sa-l urmarim
este daca exista atractia sexuala. Asta e usor de facut, in mod natural ne dam
seama daca ne place o persoana.
Urmatorul criteriu este potrivirea sexuala. Este un aspect
important al relatiei amoroase. Fara potrivire sexuala, lipseste veriga
principala, amorul. Este important de stiut ca poate exista atractie sexuala, dar sa lipseasca potrivirea sexuala intre parteneri.
Al treilea element important e sa deschizi ochii si sa
privesti inspre sentimentul comunitar al posibilului partener. Despre
sentimentul comunitar sau interesul social, Alfred Adler spune ca este innascut
si se poate dezvolta pe parcursul vietii, se traduce prin capacitatea de
empatie, de intelegere a celuilalt, de a oferi ajutor celor in nevoie. Pe
palierul afectiv, sentimentul comunitar se dezvolta din nevoia de apartenenta
la grup, de trai in conformitate cu grupul. Interesul social, pe palier
cognitiv, se traduce prin intelegerea interdependentei dintre oameni, prin
intelegerea faptului ca starea de bine a unui individ este data si de starea de
bine a celor din jur. Iar la nivel comportamental, se manifesta prin actiuni ce
au ca scop dezvoltarea de sine, pe de o parte, dar si actiuni de cooperare si
ajutorare a celor din jur.
Asadar priveste la relatiile viitorului partener pe care il
vizezi cu cei din jurul lui, observa cum se comporta cu colegii, cu parintii,
cu prietenii, cu chelnerul de la restaurant, cu orice alta persoana. Asa cum se
comporta cu ei, asa se va comporta si cu tine mai devreme sau mai tarziu.
Un alt criteriu de alegere al partenerului este
sociabilitatea si amabilitatea. Omul prin definitie este o fiinta sociala,
traieste in societate, in compania celorlalti si cu ajutorul celorlalti.
Amabilitatea si sociabiliatatea sunt doua calitati necesare pentru a mentine
relatii armonioase cu cei din jur.
Ultimul criteriu, dar nu cel din urma, esti pus/pusa pe
primul loc?
Daca raspunsul la aceste cinci criterii propuse de Adler
sunt satisfacatoare pentru tine si pentru ce-ti doresti sa gasesti intr-o
relatie de iubire, esti pe drumul cel bun, ai gasit o persoana langa care sa-ti
petreci frumos timpul vietii. Daca nu, ai in vedere varianta renuntarii de pe
acum la un sir nesfarsit de iluzii si deziluzii, la nopti inlacrimate, nedormite
si energii epuizate in multiple strategii de a te convinge ca in realitate
partenerul este altfel decat inima si ratiunea iti spun ca e.
Parca, parca, iubirea
devine un scop mai usor de realizat atunci cand incercam sa o trecem prin
filtrul ratiunii…
Pe fire subrede de
iubire, emotiile te invaluie si fugi spre infinit.
Pe frageda ultima
fila de speranta mai scri un rand;
o lacrima-ti curge patandu-ti visul.
Pe ragusita chemare a fericirii, un strigat
puternic se aude;
ramai doar cu ecoul.
Pe clipe frumoase,
prin amor trase se simte mucegaiul.
Ramai fara simturi,
astepti primavara.
......................................................
Pe vise, pe dorinte,
pe iubiri si ganduri
Pe tine, pe mine, pe
noi si din nou pe tine, te prinde frigul.
Se lasa ceata... E
tot mai rece, mai rece ca ploaia cand suspina.
Aprinde focul in mine si gaseste curajul.
Urla de dorinta si incalzeste-ma cu increderea
ca pot.
Pe mine, pe tine, pe noi si din nou pe mine,
dorinta si credinta ma-nvie.
In colt un zambet, pe vise-n realitati incep
sa lunec...
(versurile apartin M.N., au fost scrise la inceputul
terapiei)
Made by Adriana with Love
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu