Sindromul Munchausen by proxy

         Dragii mei,

            În ultima perioadă am fost preocupată de parenting,  mai exact de cum să ne educăm  pe noi înşine pentru a le da copilaşilor noştri ceea ce au nevoie pentru a reuşi în viaţă: încredere în forţele proprii, curajul de face lucrurile în felul lor, iniţiativă, capacitate de a se adapta în grupuri noi, respect, cooperare şi umor. Pornind de la această premisă, am căutat şi “lipsurile” educaţionale ale părinţilor şi am păşit în zona dureroasă a abuzurilor asupra propriilor copii. Am hotărât să scriu despre o formă de abuz emoţional asupra copiilor mai puţin cunoscută la noi în ţară, cu atât mai mult cu cât abuzul emoţional trece de cele mai multe ori nevăzut, iar in cazul Sindromului Munchausen este comis de către mamă.

           Sindromul Munchausen este o tulburare psihică în care persoana pretinde că este bolnavă sau, în mod intenţionat, îşi induce simptomele unei boli. Intenţia este de a atrage atenţia asupra ei din ipostaza “bolnavului”.

        Persoanele care sunt afectate de acest sindrom pot avea comportamente diferite: ele acuză diverse probleme fizice: dureri de cap, palpitaţii, ameţeli, arsuri stomacale (în general dureri care nu pot fi combătute), sau pot acuza probleme psihice (aud voci sau au halucinaţii), sau încearcă să se îmbolnăvească (îşi cauzează răni, încearcă să le infecteze).

        

        Aceste persoane îşi exagerează boala şi îşi pot petrece ani de zile prin cabinete medicale şi spitale, făcând analize costisitoare, inclusiv intervenţii chirurgicale despre care ei ştiu că nu le sunt necesare, doar pentru a menţine atenţia partenerului, a personalului medical, a familiei asupra lor.

În urma observaţiilor clinice, au fost identificaţi câţiva factori care favorizează apariţia Sindromului Munchausen, şi anume: o boală din vremea copilăriei prin care copilul a beneficiat de atenţie medicală de lungă durată; o traumă emoţională cum ar fi neglijarea de către părinţi sau abandonul.      
           Ca rezultat al acestei traume, persoana poate avea probleme nerezolvate cu părinţii, situaţie care îl provoacă să simuleze o boală. Ca adulţi, au compulsia de a se pedepsi (masochism) cu boala, hrănindu-şi convingerea că sunt nevrednici. 
           Fiind bolnavi, îşi satisfac nevoia de a fi importanţi şi se simt în centrul atenţiei.
  Deasemenea îşi satisfac nevoie de a pasa responsabilitatea stării lor de bine şi a îngrijirii altor persoane.

       În general sunt afectaţi de sindromul Munchausen persoane din două grupuri: femei cu vârsta între 20-40 ani, de cele mai multe ori cu formare medicală şi bărbaţi necăsătoriţi cu vârsta între 30-50 ani.

      Diagnosticarea sindromului se face greu, iar dacă sunt descoperiţi, aceşti pacienţi pleacă mai departe şi aleg alt doctor ca să le acorde atenţie.

         
        Sindromul Munchausen by proxy sau prin intermediar este o formă deosebită a acestei tulburări, deoarece adultul se foloseşte de propriul copil în atingerea scopului. Această folosire este o formă de maltratare, un abuz emoţional asupra copilului, deoarece, aproape în toate cazurile (din literatura de specialitate, în America, procentul este de 98%), mama este cea care comite abuzul. Ea exagerează simptomele unei boli sau chiar induce boala copilului său pentru a-şi atinge ţelul, a primi atenţia medicilor. Uneori foloseşte această tactică pentru a-i ţine pe cei apropiaţi lângă ea, prin intermediul bolii copilului. 

          

         Pentru a perpetua legăturile create cu cadrele medicale şi pentru a menţine atenţia asupra sa, mama este capabilă să modifice rezultatele analizelor, să agraveze starea copilului (să-l otrăvească, să-l înfometeze, să-l sufoce sau să-i aducă o vătămare fizică) iar în cazurile cele mai grave să-i cauzeze moartea. Deşi este cum spuneam o formă de abuz asupra copilului mai puţin cunoscută, este una din cele mai periculoase deoarece poate cauza moartea copilului.

     Copiii expuşi abuzului emoţional sunt supuşi unei acţiuni cronice a părinţilor sau îngrijitorilor, care are ca rezultat împiedicarea dezvoltării unei imagini de sine pozitive a copilului. Aceasta formă de abuz implică un model de comportament continuu faţă de copil, poate trece neobservat, cicatricile fiind interne.

    Abuzul emoţional asupra copilului este cea mai gravă formă de abuz, dar şi cea mai grea de depistat. Stop abuzului emoţional!

                                                                                    

                                                                              Made by Adriana with Love