Viata dupa infarctul miocardic

                                                                                                     

          

  Dragii mei,   

 Infarctul de miocard este o realitate a zilelor noastre care nu tine cont de varsta. Tot mai des aud in jurul meu despre cunoscuti de varsta mea care au suferit un infarct, de obicei oameni activi, tineri, cu afaceri prospere sau serviciu foarte bun, care nu au suspectat vreodata ca ar fi bolnavi iar infarctul a lovit fulgerator asupra lor. Care sunt cauzele pentru care o persoana ajunge sa experentieze un infarct? Exista viata dupa infarctul de miocard?

       In ultimii ani am studiat bolile cardiovasculare vazute din perspectiva medicinei, al studiilor efectuate si publicate, al medicamentelor administrate si al schemelor de tratament utilizate la noi in tara si in Europa. Calauzita de vorbele lui A. Adler, ca nu exista boala, exista doar bolnavi, in tot acest timp am cautat pacientul din spatele bolii si nu boala in sine si am constat cu durere ca de cele mai multe ori este bine tratata boala si lasat la o parte bolnavul, rezultatul demersurilor medicinei fiind astfel incomplet sau nesatisfacator, neputand fi altfel in absenta igienei mentale individuale, a cunoasterii conflictului psihic intern care a declansat boala cardiovasculara, aceasta fiind o boala psihosomatica.

        Cum apare boala?

      Psihologia individuala vorbeste despre pacient ca fiind cel care selecteaza, neconstient, subiectiv, organul care sufera. Acesta poate fi chiar un organ inferior din punct de vedere genetic. Sau poate fi preluat din istoria familiei: "ai mei toti sunt alergici", "parintii sunt cardiaci". Organul ales poate avea si o valoare simbolica pentru pacient, de exemplu problemele cu inima arata dezamagirea in dragoste (“n-am avut inima pentru asta”, “ma face sa-mi simt inima grea“, “am inima rupta, ranita”), cancerul la san poate fi expresia pierderii rolului de mama la mijlocul vietii. Mai exista si posibilitatea ca organul sa fie ales pentru ca este la moda. Asa cum sunt tulburarile de alimentatie (bulimia, anorexia), sindromul premenstrual. Altadata la moda erau migrenele si colonul iritabil.

      Sentimentul de inferioritate este parte a conduitei umane. Fiecare om sufera de inferioritate intr-un fel sau altul si raspunde cu o compensare. Nu situatia obiectiva este importanta, ci situatia subiectiva, ce crede persoana despre ceea ce i se intampla. Inferioritatea organica apare atunci cand individul isi declara falimentul. In locul psihicului va vorbi fizicul prin intermediul verigii slabe.

Inferioritatea de organ este determinata si de descurajare si de lipsa educatiei in spiritul cooperarii, a interesului social. "Nu am curajul sa-mi asum sarcinile vietii". Si copiii, dar si adultiii au nevoie de incurajare, la fel cum planta are nevoie de apa.

        Alfred Adler numea aceste tulburari "jargonul organelor". Acest jargon nu este doar o declaratie, ci si o solutie pe care pacientul o gaseste intr-o situatie de viata pe care nu o poate controla, rezolva. Desigur, o solutie gresita. "Clientii nu vin la noi pentru probleme. Cu totii avem aceleasi probleme: cum sa ne castigam existenta, cum sa ne facem prieteni, cum sa avem o relatie sexuala satisfacatoare. Fiecare dintre noi are solutii la aceste probleme conform cu stilul vietii lui. In psihoterapie ne adresam solutiilor gresite ale clientului" (Robert L. Powers).

         Ce e de facut?

     

     Supravietuirea unui infract miocardic, aduce cu sine o serie de schimbari de ordin medical, psihologic si organizational/comportamental. Aceste schimbari majore se realizeaza cu implicarea pacientului 100%, a medicului curant, a psihologului si cu sustinerea din partea apropiatilor. Deoarece bolile cardiovasculare reprezinta principala cauza de deces la nivel mondial, pacientul hipertensiv, pacientul cu orice afectare cardiovasculara este in primul rand speriat de moarte, la propriu. La aflarea diagnosticului se impune o reevaluare a modului de viata (mod de viata care l-a adus aici si asumarea unui nou mod de a trai, de data acesta intervine si dependenta zilnica de medicatie, un alt gand mai greu de digerat), se acorda o mai mare atentie sanatatii fizice si psihice, teama de moarte subita plasand pacientul la un alt nivel de constientizare a sinelui.

     In primul rand, medicul cardiolog sau medicul de familie constientizeaza asupra riscului major si militeaza pentru oprirea fumatului!

Apoi pacientul este inclus in programe de reabilitare post infarct miocardic: psihoterapie individuala sau de grup, educatie spre un nou stil de viata, pregatirea pentru schimbarile ce vor avea loc (in unele cazuri va fi schimbat mediul de lucru, rezolvarea situatiilor conflictuale de ani de zile, modificarea reactiei la factori stresori).

In al trei-lea rand, insa cu aceasi importanta, atentie mare acordata dietei: consum de fructe, legume si peste. Evitat excesul de sare (cum ni se spune si la televizor, insa fara a fi precizata cantitatea de sare care reprezinta “exces”), spuneti “nu” solnitei, dar atentie la “sarea ascunsa” din alimente: mezeluri, cipsuri, branza, vegeta, semipreparate etc. Ocoliti cu gratie gasimile, inclusiv pe cele “ascunse” in sosurile de la salate. Deasemenea eliminati zaharul din alimentatie, si zaharul sta “ascuns” in alte produse alimentare, de exemplu o lingura de ketchup contine o lingurita de zahar, o doza de coca-cola contine 12 lingurite de zahar. Daca aveti nevoie de mai multe informatii si ajutor, cere-ti de la nutritionist.

      Si ca sa raspund intrebarii initiale: exista viata dupa un infarct de miocard? Da, exista, una noua in care boala va da sansa de a va redescoperi, de a va intelege si accepta mai bine, de a privi cu indulgenta si cu drag pe cei din jurul vostru, de a aduce un suflu nou, de a schimba macazul, de a da valoare vietii voastre, traind in bucurie fiecare clipa.

                   Made by Adriana with love