Care este motivul pentru care nu te sinucizi?
Acestă întrebare o punea uneori pacienților săi care sufereau de necazuri mai mici sau mai mari, dr. Frankl, cunoscut ca părintele logoterapiei, cunoscută astăzi ca și terapia existențială. De curând am citit o carte extraordinară, bine, eu și încă 9 milioane de oameni, o carte care întrețese firavele ițe ale speranței într-o situație de viață deznădăjduită, viața în inumanele lagăre de concentrare, acolo unde ființa umană a fost redusă la cea mai rudimentară formă de existență. Pornind de la proria-i experiență, cumplită, umilitoare sufletului uman, sfâșietoare fizic și psihic, fiind în pericolul de a fi omorât de la un minut la altul, dr. Viktor Frankl îșî pune niște întrebări despre condiția umană, aflând pe propria-i piele ce face o ființă umană atunci când „nu mai are nimic de pierdut, în afară de această viață ridicol de despuiată”.
