În căutarea sensului vieții

               Care este motivul pentru care nu te sinucizi?

            Acestă întrebare o punea uneori pacienților săi care sufereau de necazuri mai mici sau mai mari, dr. Frankl, cunoscut ca părintele logoterapiei, cunoscută astăzi ca și terapia existențială.  De curând am citit o carte extraordinară, bine, eu și încă 9 milioane de oameni, o carte care întrețese firavele ițe ale speranței într-o situație de viață deznădăjduită, viața în inumanele lagăre de concentrare, acolo unde ființa umană a fost redusă la cea mai rudimentară formă de existență. Pornind de la proria-i experiență, cumplită, umilitoare sufletului uman, sfâșietoare fizic și psihic, fiind în pericolul de a fi omorât de la un minut la altul, dr. Viktor Frankl îșî pune niște întrebări despre condiția umană, aflând pe propria-i piele ce face o ființă umană atunci când „nu mai are nimic de pierdut, în afară de această viață ridicol de despuiată”.

De ce părăsim, de ce suntem părăsiți?

                                                                              

Iubirea și dragostea, sunt sinonime?

Unde începe iubirea și unde se termină dragostea?

Dacă e să ne luăm după definițiile din dicționar, iubirea și dragostea par amestecate una cu alta, nu este clar delimitat spațiul dintre ele, le-am regăsit chiar și în dicționarul de sinonime, însă fiecare reprezintă ceva, altceva. Gândiți-vă la modul în care folosim aceste cuvinte: a face dragoste, a fi îndrăgostit, a iubi, mai multe iubiri, o iubire, iubesc, te iubesc... Ce simțiți?