Ești părinții tăi?

                                                                       
 
              Dragii mei,

    Anul acesta a fost un an cu totul special pentru mine, am devenit pentru a doua și a treia oară părinte. Așadar, încă o dată, dacă mai era nevoie, mi-am îndreptat atenția înspre relația părinți-copii, înspre sensibilitatea și abilitatea oamenilor adulți de a pătrunde în minunata dar deseori neînțeleasă și nedescifrată lume a copiilor. Cu toate că am fost şi noi copii, uneori uităm cum e să fii copil, ce era important pentru noi, ce ne atrăgea, ce ne alunga, care erau plăcerile şi temerile copilăriei.

Luna aceasta am publicat un util și clarificator articol despre cât de importantă este această relație, definitorie pentru tot restul vieții copilului. Îl puteţi găsi în Revista Psychologies, ediţia decembrie 2016, sau îl puteţi citi on-line aici, pe blog, în cele ce urmează.

Ce este parentingul și cum se aplică el? Ce tip de părinți sunteți? Cereți prea mult sau prea puțin de la copiii voștri sunt întrebări la care am răspuns cu cel mai mare drag, cu gândul bineînțeles la copii.

Sindromul Munchausen by proxy

         Dragii mei,

            În ultima perioadă am fost preocupată de parenting,  mai exact de cum să ne educăm  pe noi înşine pentru a le da copilaşilor noştri ceea ce au nevoie pentru a reuşi în viaţă: încredere în forţele proprii, curajul de face lucrurile în felul lor, iniţiativă, capacitate de a se adapta în grupuri noi, respect, cooperare şi umor. Pornind de la această premisă, am căutat şi “lipsurile” educaţionale ale părinţilor şi am păşit în zona dureroasă a abuzurilor asupra propriilor copii. Am hotărât să scriu despre o formă de abuz emoţional asupra copiilor mai puţin cunoscută la noi în ţară, cu atât mai mult cu cât abuzul emoţional trece de cele mai multe ori nevăzut, iar in cazul Sindromului Munchausen este comis de către mamă.