Condamnati la libertate

                                                                                                     

                        Dragii mei,

    
     in urma cu ceva timp, s-au scurs miriade de clipe de atunci, un prieten m-a provocat, sau ademenit (?) la o interesanta discutie despre libertate. A fost una din conversatiile acelea care au nascut alte conversatii palpitante si semne de intrebare. Zilele aceastea mi-a cazut in mana (hahaha, nu tocmai din cer si nu tocmai mi-a cazut... si, mai ales, nu tocmai intamplator) o carte care mi-e tare draga, "Călăul dragostei", scrisa de un om pentru care am o mare admiratie, Irvin Yalom. In continuare va invit sa patrundeti intelesul cuvintelor si sa cugetati, in mod special la viata voastra, la modul in care imbratisati ideea de libertate in ceea ce faceti sau, dimpotriva, va feriti de ea si asumarea ei.

       "Libertatea ca un dat pare sa fie insasi antiteza mortii. In timp ce moartea ne ingrozeste, libertatea este considerata in general si fara echivoc un lucru pozitiv. Istoria civilizatiei occidentale nu este oare plina de dovezi ale dorintei de libertate, ba chiar impinsa inainte de asemenea nazuinte? Si totusi libertatea, vazuta dintr-o perspectiva existentiala, este indestructibil legata de de anxietate, prin afirmarea ideei ca, in ciuda experientei cotidiene, nu intram si nici nu iesim in cele din urma dintr-un univers bine structurat, cu o menire grandioasa si eterna. Libertatea inseamna ca fiecare este responsabil pentru propriile alegeri si fapte, pentru propria-i situatie de viata. 

        Desi cuvantul responsabil poate fi folosit intr-o mare varietate de moduri, eu prefer definitia lui Sartre: a fi responsabil inseamna "a fi autorul a ceva", fiecare dintre noi fiind deci autorul propriului mod de a trai. Suntem liberi sa fim oricum altfel decat neliberi - suntem, ar spune Sartre, condamnati la libertate. Intr-adevar, unii filosofi pretind chiar mult mai mult: ca arhitectura mintii umane ne face pe fiecare dintre noi responsabil pentru structura realitatii exterioare, pentru insasi forma de spatiu si de timp. Tocmai aici, in ideea constructiei de sine, isi face loc angoasa: suntem creaturi care tanjesc dupa structura si ne sperie acest concept al libertatii care presupune ca dincolo de noi nu exista nimic- nimicnicie si-atata tot."

     Mi-a placut in mod particular aceasta abordare a ideei de libertate si as dori sa stiu si opiniile voastre fata de textul in discutie sau pozitionarea voastra in fata libertatii.

                                                                                    
                                                                                         Made by Adriana with Love