Dragii mei,
Pentru astazi m-am gandit sa fac putina lumina asupra ceea ce inseamna psihoterapia adleriena. Ce este ea? Incep prin a va spune ca este psihologia individuala a incurajarii care porneste de la premisa ca a fi om inseamna a fi imperfect (Alfred Adler), acceptand acest lucru deschidem o usa spre schimbare, deschidem calea si inima unei vieti mai bune.
Partea de interventie terapeutica, practica in psihoterapia adleriana poate fi descrisa in 3 cuvinte “magice”: curaj, speranta, usurel.
Destinatia reprezinta scopul inspre care omul se indreapta (sensul vietii sale). Fiecare persoana are acest scop al vietii, el este ghidat pe 3 directii: a apartine, a fi intreg (holistic), a completa. Scopul “misterios” se afla la capatul unui proces care poate fi realizat impreuna cu psihoterapeutul, ceea ce este important este ca tot comportamentul unei persoane este indreptat inspre acest scop (neconstient pana acum).
Cum poate persoana ajunge la scopul ei? Sunt mai multe optiuni de realizare. Calea pe care persoana a luat-o ca sa ajunga la destinatie este drumul, numit de Alfred Adler stilul vietii. Stilul vietii se formeaza din copilarie, din credintele si valorile noastre, trasaturi de caracter care ne ajuta sa ne “miscam” in viata, sa inaintam spre scop.
Distractie, se refera la modul in care parcurge persoana drumul, isi doreste sa se distreze pe drum, pregatit sa-si accepte imperfectiunea si imperfectiunea celorlalti. (Carl Jung spunea ca lucrurile care nu ne plac la ceilalti, traiesc in noi).
Dormit e nevoia de odihna pe acest drum inspre destinatie, parte din a avea grija de noi pentru ca sa putem avea mai multa grija de ceilalti (sentimentul comunitar); e necesar sa avem grija de corpul nostru pentru stim sigur ca e singurul pe care-l avem.
Munca de psihoterapeut adlerian consta in cooperarea cu persoana care ne cere ajutorul. Primul cuvant al practicii este curaj. Ghidam persoana in dezvoltarea curajului pe toate cele 3 coordonate: curajul de sine, curajul de ceilalti, curajul in situatii. Pe scurt, dezvoltarea curajului: sa creada in ei, ca sa poata crede in ceilalti ca sa poata rezolva problemele din viata. Miscarea persoanei este de la un minus perceput catre un plus, de la ceva ce nu stie la ceva ce trebuie sa faca, pentru asta trebuie sa trecem prin inima, cu curaj. Probabil ca acesta este motivul pentru care in unele limbi cuvantul inima este sinonim cu curaj.
Speranta, este calea pe care psihoterapeutii o urmeaza: oferim speranta, lucrand impreuna putem gasi solutii. Never give it up hope! Lucrand impreuna schimbam lucrurile incet.
Usurel, am descoperit “misteriosul” scop al vietii, am vazut calea, suntem incurajatori si avem speranta, avem directie, nu mai ramane decat sa mergem usurel, in ritmul persoanei, pas cu pas cu pas cu pas.
Made by Adriana with love
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu