Capitolul X

 

Cum ai spus?

“Tu traiesti acum ce nu ai trait la 20 de ani, asa-i?”

Si m-ai facut sa-mi reamintesc ce se intampla in viata mea la 20 de ani, mi-am reamintit cu voce tare mici evenimente, mici fragmente din cine eram la varsta aia, ce aspiratii aveam, ce-mi doream de la un barbat…. Sau de la un baiat mai exact, de la prietenul meu. Si, ce nu ti-am spus, e ca mi-am reamintit de mine asa cum eram, tanara, frumoasa, studenta in anul 2, mai putin zambareata si fara prea multa incredere in mine. Mai degraba timida, prea timida fata de mine sa am curajul macar sa ma gandesc sa-mi dau voie sa ma cunosc, prea deconectata sa stiu ce-mi doresc de fapt, prea neincrezatoare sa-mi spun parerea, prea confuza ca sa-mi stiu rolul intr-o relatie pe care o credeam de iubire, mai mult ca sigur ca faceam pe placul celorlalti si eram deziluzionata cand ceilalti nu-mi indeplineau micile asteptari pe care le aveam. 

Traiesc ce nu am trait la 20 de ani? In mod cert da, dar nu asa cum iti imaginezi tu cand ma intrebi… acum traiesc ca o femeie, ce n-am trait nici la 30, nici la 40… ce n-am trait pana acum cateva clipe cand mi-am dat voie sa traiesc asa cum simt. Si atunci ai avut permisiunea sa patrunzi in viata mea. Si mie mi-am dat permisiunea sa-ti spun ce doresc, ce simt, ce cred (si in continuare o voi face tot mai mult). 

         Si atunci te-ai socat iarasi si mi-ai spus cu putina indignare “tu alegi numai ce-ti place din viata “. 
 Da, recunosc, m-am antrenat sa aleg. Si cand aleg, aleg numai ce-mi place si mie-mi plac lucrurile frumoase, gandurile calde, oamenii sinceri, omul drag cu care sa stau cu orele in pat dupa ce am facut dragoste si sa povestim sau sa dormim sau sa facem iarasi dragoste, imbratisarile perfecte- acelea cand ne imbratisam dezbracati, piele pe piele si tu in mine, privindu-ne in ochi si zambind unul la altul intr-o clipa care nu poate fi numarata… probabil fiindca am senzatia atunci ca timpul se opreste in loc. 
Si ca sa-mi arunc  o sageata cu sarcasm catre tine: probabil ca tu ai trait asta la 20 de ani, sau la 30 ani, sau la 37, sau oricand. Poate ca ai trait candva tot rasfatul pe care-l traiesti acum, poate ai fost candva iubitul care esti acum...

       

       Azi sunt cea pe care o vezi, cea pe care o saruti, o mangaii, o iubesti, o tii in brate, o tii in gand, o tii in suflet. 
      Azi sunt fiinta care a decis ca vrea sa traiasca, sa caute iubirea, sa simta dragostea si sa o daruiasca, sa se bucure de toate senzatiile pe care i le oferi si sa te bucure cu toate senzatiile corporale si sufletesti pe care le poate oferi.  

     Sunt fiinta care a decis sa aleaga si sa treaca la actiune. 

    Am ales sa nu traiesc in teama ci sa exprim ceea ce simt. Am ales sa cred ca iubirea e ca o sfera imensa de energie care lumineaza si incalzeste si ca, desi prezentul conteaza, toata lumea va fi bine. Si lumea ta, si a mea, si a noastra. Am ales sa-mi dau voie sa te iubesc, sa te doresc, sa te am. Am ales sa-mi dau voie sa ma iubesti, sa ma doresti, sa-mi spui “azi esti a mea”, sa ma penetrezi, sa ma cunosti in cel mai intim mod posibil, sa fiu curajoasa (la asta inca mai lucrez), sa ma las dezgolita de tot in fata ta. Am ales sa-mi creez lumea. Si lumea mea te contine.  

“Tu traiesti acum ce nu ai trait la 20 de ani, asa-i?”

Nu, nu-i asa! Nimic din ce traiesc acum nu ar fi fost posibil altadata, nu ar fi fost posibil cu altcineva in afara de tine.

   

                                                                                           Made by Adriana with Love